Filiaşi este un oraş din judeţul Dolj, Oltenia, România.
Este un vechi târg comercial, devenit mai târziu oraş şi un important nod feroviar şi rutier al Olteniei.
Pe teritoriul oraşului descoperirile arheologice au scos la iveală ceramică aparţinând renumitei culturi de Coţofeni din epoca bronzului, precum şi Tezaurul de la Filiaşi, care conţine dinari de Friesach şi Corinthia din secolul al XIII-lea. Prima atestare a numelui localităţii datează de la 1 ianuarie 1573.
O însemnată familie de boieri, pe nume Filişanu, şi-a lăsat amprenta pe istoria oraşului pe o perioadă de 400 de ani.
În anul 1906 Dimitrie Filişanul, cel prin care s-a stins ultimul descendent al neamului de boieri, ctitoreşte un splendid edificiu ce va dăinui sub denumirea de "Capela Filişanului".
Preocupările boierilor Filişani nu s-au materializat numai pe plan spiritual, ci şi în domeniul social, dovedind grija lor faţă de oamenii săraci, ctitoriile lor fiind destinate în mare parte acestora. Dintre acestea, cea mai de seamă este Spitalul Filişanilor si două cişmele pentru apă, una in satul Balta, iar alta in Filiaşi, situată la "Hanul Mare".
În anul 1935 învăţătorul Nicolae Mitea dă viaţă unui alt lăcaş de referinţă din istoria oraşului: Biblioteca Poporului, actualmente Biblioteca Orăşenească "Anton Pann".
joi, 31 decembrie 2009
miercuri, 30 decembrie 2009
2010, intre gherila sindicala si cosmarul Udrea
Ce an a fost 2009! Am inceput cu un guvern de coalitie PDL-PSD care, vorba lui Talleyrand, a fost mai mult decat o crima, a fost o eroare. Reprosurile aduse atunci acestei strutocamile politice au fost confirmate in intregime: in locul unui guvern cu majoritate de 70%, am avut doua guverne paralele, cu prioritati si obiective contradictorii, in care cele doua jumatati ale himerei au tras in directii diferite. Rezultatul a fost un cabinet ineficient, in care nimeni nu si-a asumat nici un fel de masura de combatere a crizei si, in general, niciun fel de responsabilitate, singurul liant care a coagulat guvernul PDL-PSD fiind impartirea functiilor in deconcentrate si a resurselor necesare campaniei electorale. Cu alte cuvinte, in conditiile unei prabusiri economice dramatice, 2009 a fost un an complet irosit din punctul de vedere al reformelor. Politic, PSD a reusit performanta sa conserve pentru Geoana electoratul dependent de stat, iar PDL – contraperformantele de a pierde pentru Basescu electoratul urban, "antreprenorial", care a migrat spre Crin Antonescu in lipsa de ceva mai bun, si de a seduce un electorat care
nu-i nici aici, nici acolo, care supravietuieste undeva in zona gri, intre mica invarteala din tara si munca in strainatate.
Pentru cei care pretind ca zvonurile despre o prabusire economica dramatica au fost mult exagerate, ca – de bine, de rau – s-au mai gasit bani si ca, atunci cand nu s-au mai gasit, am imprumutat, de la FMI, de la UE, de la banci, un singur raspuns: "Mai vorbim in 2010!". Vestea proasta este ca in 2009 povara crizei a cazut in intregime pe umerii sectorului privat, care a trebuit sa plateasca pretul crizei financiare si economice. Vestea si mai proasta este ca sectorul privat nu prea mai are unde sa se prabuseasca daca vrem sa nu ajungem ca Grecia
sau, mai rau, ca Ucraina. Asa ca, in 2010, povara va trebui preluata de stat. Acordul de imprumut cu FMI ne obliga la limitarea deficitului fiscal, iar asta nu se poate decat in doua feluri: prin reducerea cheltuielilor bugetare si prin stimularea activitatilor profitabile. A trecut vremea cand puteai face ambele lucruri in acelasi timp, asa ca, pentru a-ti putea permite sa sustii economia prin masuri fiscale si sa nu trimiti deficitul pe orbita, trebuie sa reduci
cheltuielile bugetare la sange. La propriu la sange, pentru ca in 2010 isi vor face aparitia in scena sindicatele. Daca in 2009 ea a fost ocupata de politicieni mai mult sau mai putin inepti din punct de vedere economic (cu o nota speciala pentru Crin Antonescu), 2010 este anul liderilor sindicali, nu mai putin ticalosi decat politicienii, dar mai profesionisti. De fapt, in 2010 trebuie sa ne asteptam ca singura opozitie puternica la actuala putere sa vina exclusiv dinspre sindicate, mai ales cele din zonele bugetare (singurele care au putere reala in Romania). Ronald Reagan spunea ca un program guvernamental odata declansat nu moare niciodata, fiind cel mai apropiat lucru de viata vesnica pe care il avem aici, pe Pamant. De aceea, reforma sectoarelor bugetare sau subventionate de la buget este ca lupta lui Hercule cu Hydra: daca ii tai un cap, rasar alte doua in loc.
Va trebui sa ne asteptam, asadar, in 2010 la greve mai mult sau mai putin generale, la mitinguri si marsuri furioase, la blocari de drumuri si la institutii publice inchise pe perioade lungi de timp etc., la miscari sociale izbucnite de oriunde si de nicaieri. Cu toate acestea, daca Traian Basescu si PDL sunt seriosi atunci cand vorbesc despre "reforma statului", sunt datori sa nu rateze aceasta oportunitate. Prin vara anului 2009, Basescu vorbea de o reducere cu 20% a sectorului bugetar. 35% ar fi o cifra mai potrivita. Ar fi, in orice caz, mai bine decat marirea accizelor si cresterea impozitelor pe proprietate, care nu sunt altceva decat un alt fel de a ne fura, romaneste, caciula. In criza nu maresti impozitele! si nici nu inventezi altele noi.
Cel mai mare
pericol care ne paste in 2010 este incoerenta actului guvernamental. Lupta cu sindicatele va fi si asa destul de grea pentru ca Guvernul sa inceapa sa isi dea singur autogoluri. Politic, tandemul PSD-PNL (care, mai nou, joaca in colegii un soi de pase in doi cu schimb de locuri) va cauta sa profite la maximum de tensiunile sociale si, daca nu va putea ataca frontal masurile de austeritate, va ataca orice incoerenta in actul de guvernare. Or, sa dai oamenii afara si sa le mai si maresti impozitele pe casa
, impozitele locale si taxele pe bunurile de consum nu e coerenta, e cinism si/sau prostie.
In al doilea rand, atunci cand principalul tau argument e ca nu ai bani, ai face foarte bine sa fii de zece ori mai atent cum cheltuiesti banii pe care ii ai. si aici venim la… Elena Udrea. Media occidentale au fost putin nedrepte atunci cand au vorbit despre faptul ca doamna Udrea a pozat in lenjerie intima pentru reviste glossy. Asta-i ultima dintre problemele sale. De fapt, daca ne gandim mai bine, s-ar putea sa fie singurul lucru pozitiv si (cu siguranta) agreabil din cariera sa publica. Problema doamnei Udrea este ca a fost descrisa drept incompetenta si suspecta de coruptie. Cand te dai doctorand in geostrategie si te faci de ras pentru ca habar n-ai cu ce se ocupa Norvegia prin Europa, ai o problema ceva mai mare decat ca ti-a placut sa te dai hottie intr-un pictorial. Cand mai si ai pe mana 3,3 miliarde de euro in fonduri europene si esti descrisa drept suspecta de coruptie, atunci ai o problema serioasa de credibilitate. Ceea ce a enervat in 2009 la cazul Ridzi nu a fost numai ca a irosit aiurea banii publici, dar ca, pe deasupra, a mai si declarat ca nu a interesat-o cum s-au cheltuit acesti bani. Asta-i mentalitate de gagicuta care sparge in mall banii amantului, nu de ministru. La fel, "proiectul" doamnei Udrea – acela cu "Land of choice" – era nu numai o jignire adresata de un sfertodoct oricui are o legatura cat de mica cu spiritul limbii engleze, dar, mai grav, o risipa inutila de bani publici pentru capriciul unei fetiscane de bani gata. Or, cheltuirea fondurilor europene pentru dezvoltare nu e shopping, singura activitate (cu exceptia dosarelor informative) in care Udrea pare sa exceleze. Dezvoltarea regionala este o componenta esentiala a modernizarii Romaniei si a-i oferi Elenei Udrea responsabilitatea pentru punerea ei in opera e ca si cum ai insarcina-o pe Paris
Hilton sa rescrie Constitutia Americii. Un cosmar.
La multi ani!
nu-i nici aici, nici acolo, care supravietuieste undeva in zona gri, intre mica invarteala din tara si munca in strainatate.
Pentru cei care pretind ca zvonurile despre o prabusire economica dramatica au fost mult exagerate, ca – de bine, de rau – s-au mai gasit bani si ca, atunci cand nu s-au mai gasit, am imprumutat, de la FMI, de la UE, de la banci, un singur raspuns: "Mai vorbim in 2010!". Vestea proasta este ca in 2009 povara crizei a cazut in intregime pe umerii sectorului privat, care a trebuit sa plateasca pretul crizei financiare si economice. Vestea si mai proasta este ca sectorul privat nu prea mai are unde sa se prabuseasca daca vrem sa nu ajungem ca Grecia
sau, mai rau, ca Ucraina. Asa ca, in 2010, povara va trebui preluata de stat. Acordul de imprumut cu FMI ne obliga la limitarea deficitului fiscal, iar asta nu se poate decat in doua feluri: prin reducerea cheltuielilor bugetare si prin stimularea activitatilor profitabile. A trecut vremea cand puteai face ambele lucruri in acelasi timp, asa ca, pentru a-ti putea permite sa sustii economia prin masuri fiscale si sa nu trimiti deficitul pe orbita, trebuie sa reduci
cheltuielile bugetare la sange. La propriu la sange, pentru ca in 2010 isi vor face aparitia in scena sindicatele. Daca in 2009 ea a fost ocupata de politicieni mai mult sau mai putin inepti din punct de vedere economic (cu o nota speciala pentru Crin Antonescu), 2010 este anul liderilor sindicali, nu mai putin ticalosi decat politicienii, dar mai profesionisti. De fapt, in 2010 trebuie sa ne asteptam ca singura opozitie puternica la actuala putere sa vina exclusiv dinspre sindicate, mai ales cele din zonele bugetare (singurele care au putere reala in Romania). Ronald Reagan spunea ca un program guvernamental odata declansat nu moare niciodata, fiind cel mai apropiat lucru de viata vesnica pe care il avem aici, pe Pamant. De aceea, reforma sectoarelor bugetare sau subventionate de la buget este ca lupta lui Hercule cu Hydra: daca ii tai un cap, rasar alte doua in loc.
Va trebui sa ne asteptam, asadar, in 2010 la greve mai mult sau mai putin generale, la mitinguri si marsuri furioase, la blocari de drumuri si la institutii publice inchise pe perioade lungi de timp etc., la miscari sociale izbucnite de oriunde si de nicaieri. Cu toate acestea, daca Traian Basescu si PDL sunt seriosi atunci cand vorbesc despre "reforma statului", sunt datori sa nu rateze aceasta oportunitate. Prin vara anului 2009, Basescu vorbea de o reducere cu 20% a sectorului bugetar. 35% ar fi o cifra mai potrivita. Ar fi, in orice caz, mai bine decat marirea accizelor si cresterea impozitelor pe proprietate, care nu sunt altceva decat un alt fel de a ne fura, romaneste, caciula. In criza nu maresti impozitele! si nici nu inventezi altele noi.
Cel mai mare
pericol care ne paste in 2010 este incoerenta actului guvernamental. Lupta cu sindicatele va fi si asa destul de grea pentru ca Guvernul sa inceapa sa isi dea singur autogoluri. Politic, tandemul PSD-PNL (care, mai nou, joaca in colegii un soi de pase in doi cu schimb de locuri) va cauta sa profite la maximum de tensiunile sociale si, daca nu va putea ataca frontal masurile de austeritate, va ataca orice incoerenta in actul de guvernare. Or, sa dai oamenii afara si sa le mai si maresti impozitele pe casa
, impozitele locale si taxele pe bunurile de consum nu e coerenta, e cinism si/sau prostie.
In al doilea rand, atunci cand principalul tau argument e ca nu ai bani, ai face foarte bine sa fii de zece ori mai atent cum cheltuiesti banii pe care ii ai. si aici venim la… Elena Udrea. Media occidentale au fost putin nedrepte atunci cand au vorbit despre faptul ca doamna Udrea a pozat in lenjerie intima pentru reviste glossy. Asta-i ultima dintre problemele sale. De fapt, daca ne gandim mai bine, s-ar putea sa fie singurul lucru pozitiv si (cu siguranta) agreabil din cariera sa publica. Problema doamnei Udrea este ca a fost descrisa drept incompetenta si suspecta de coruptie. Cand te dai doctorand in geostrategie si te faci de ras pentru ca habar n-ai cu ce se ocupa Norvegia prin Europa, ai o problema ceva mai mare decat ca ti-a placut sa te dai hottie intr-un pictorial. Cand mai si ai pe mana 3,3 miliarde de euro in fonduri europene si esti descrisa drept suspecta de coruptie, atunci ai o problema serioasa de credibilitate. Ceea ce a enervat in 2009 la cazul Ridzi nu a fost numai ca a irosit aiurea banii publici, dar ca, pe deasupra, a mai si declarat ca nu a interesat-o cum s-au cheltuit acesti bani. Asta-i mentalitate de gagicuta care sparge in mall banii amantului, nu de ministru. La fel, "proiectul" doamnei Udrea – acela cu "Land of choice" – era nu numai o jignire adresata de un sfertodoct oricui are o legatura cat de mica cu spiritul limbii engleze, dar, mai grav, o risipa inutila de bani publici pentru capriciul unei fetiscane de bani gata. Or, cheltuirea fondurilor europene pentru dezvoltare nu e shopping, singura activitate (cu exceptia dosarelor informative) in care Udrea pare sa exceleze. Dezvoltarea regionala este o componenta esentiala a modernizarii Romaniei si a-i oferi Elenei Udrea responsabilitatea pentru punerea ei in opera e ca si cum ai insarcina-o pe Paris
Hilton sa rescrie Constitutia Americii. Un cosmar.
La multi ani!
A MAI TRECUT UN AN
La finalul acestui an scos din desene animate, ne-am putea întreba dacă vom vedea vreodată cele 18 pagini ale avizului primit de Traian Băsescu în legătură cu filmuleţul.
Povestea filmuleţului cu Băsescu-Van Damme e ca o machetă care reprezintă, în miniatură, esenţa anului 2009. Adică anul în care totul pare trucat, incert, nenatural, bucsit cu E-uri, conservanţi şi cascadori ai râsului. Filmuleţul acela îl acuză pe Băsescu, care acuză filmuleţul de fals, în vreme ce înseşi acuzele lui Băsescu sunt acuzate de acelaşi fals. Şi, în final, totul rămâne la fel de confuz, printre jurăminte pe Biblie. Epopeea se desfăşoară între două momente magice: Faza 1: "Nu îmi amintesc nimic, o fi făcut copilul ceva? O fi spus ceva?". Faza 2 (după alegeri): "Ştiu că l-am împins pe copil, dacă nu se grăbeau şi difuzau filmul cu trei zile înainte de alegeri, era mortal".
Am avut alegeri europene şi domnişoara Băsescu a ajuns europarlamentar independent, ajutată tot de Partidul Democrat, în care s-a întors imediat sau, ca să-l citez pe Emil Boc, "din care nu a plecat niciodată". Aici trucajul a fost cu pixel oranj.
Am avut criza economică aproximativ o dată la trei luni. Când se apropiau alegerile, criza dispărea ca prin farmec şi Luminiţa (această adevărată "Marianne mioritique") scotea veselă căpşorul la capătul tunelului. Pe urmă apărea o locomotivă a domnului Berceanu şi femeia o lua la fugă, informată fiind că, în zilele noastre, maşinăriile astea ies în decor mai des ca bolizii de formula unu. În momentele neelectorale, criza devenea imediat gravă şi impunea măsuri severe legate de salariile şoferilor din agenţiile de stat.
Am avut o anchetă legată de prestaţia ministerială a doamnei Udrea. Concluziile anchetei nu au reuşit să ajungă de la Parlament la Parchet, dar decizia de neîncepere a urmăririi penale a ajuns de la Parchet la Parlament chiar în dimineaţa în care era nevoie. Aici trucajul era cu pixel penal. Iar efectele speciale ajută, iată, Procuratura să ajungă la eficienţa pe care şeful statului o cere de atât timp. Această procedură poate fi extinsă şi la nivelul cetăţeanului obişnuit şi onest, care are nevoie de sprijin moral în vremuri de cumpănă. El, cetăţeanul, poate primi anual în cutia poştală o misivă de la Parchet: "Fără să vă cercetăm, am ajuns la concluzia că sunteţi nevinovat". E adevărat, pe vremea lui Derjinski, cetăţeanul era luat direct şi, eventual, i se spunea că, "deşi nu a fost cercetat, s-a stabilit că este vinovat". E adevărat, Derjinski nu a trăit pe vremea când se furau arme din depozitele militare.
Am avut un Guvern Boc, demis, care a condus ţara timp de trei luni cu zece miniştri, ca să se transforme, în final, într-un Guvern Boc legitim, bazat pe aceeaşi strategie care l-a făcut să fie demis.
Am avut un ministru de Interne, Dan Nica, demis şi el pentru că luni s-a spus că a vorbit nedrept despre autobuze, marţi că a crescut nepermis criminalitatea, iar miercuri că umbla fără mănuşi prin nu ştiu ce arhive.
Am avut un inculpat căutat vreme de nouă ani şi găsit exact cu trei zile înainte de alegeri, taman în diaspora din Indonezia.
Am avut parte de analize economice profunde care ne-au arătat că, dacă în America, la baza crizei stau bancherii lacomi şi veroşi, în România, criza se datorează pensionarilor care cumulează pensia cu "salarul".
Am asistat cu toţii la naşterea unui nou partid parlamentar: PIP-ul (Partidul Independenţilor Prezidenţiali) şi la succesul său imediat, respectiv intrarea lui la guvernare. E primul partid din lume cu comunicare politică inversă. În general, politicienii trebuie să convingă că sunt capabili de ceva. În cazul dat e vorba despre politicieni care au avut succes pentru că s-au lasat ei înşişi convinşi să facă ce trebuie.
La finalul acestui an scos din desene animate, ne-am putea întreba dacă vom vedea vreodată cele 18 pagini ale avizului primit de Traian Băsescu în legătură cu filmuleţul. Eu sper că nu. Pentru ca viaţa să aibă farmec, secretele marilor magicieni trebuie să rămână pe mai departe neştiute. Ca şi cele ale ziariştilor români care au vizitat Irakul la momentul potrivit de alţii.
Perspectivele par a fi mai bune. Pentru locul rămas liber în Parlamentul cu o singură Cameră şi cu mai puţini parlamentari, PD-L-ul şi-a desemnat candidatul, alegând între politică şi afaceri.
Povestea filmuleţului cu Băsescu-Van Damme e ca o machetă care reprezintă, în miniatură, esenţa anului 2009. Adică anul în care totul pare trucat, incert, nenatural, bucsit cu E-uri, conservanţi şi cascadori ai râsului. Filmuleţul acela îl acuză pe Băsescu, care acuză filmuleţul de fals, în vreme ce înseşi acuzele lui Băsescu sunt acuzate de acelaşi fals. Şi, în final, totul rămâne la fel de confuz, printre jurăminte pe Biblie. Epopeea se desfăşoară între două momente magice: Faza 1: "Nu îmi amintesc nimic, o fi făcut copilul ceva? O fi spus ceva?". Faza 2 (după alegeri): "Ştiu că l-am împins pe copil, dacă nu se grăbeau şi difuzau filmul cu trei zile înainte de alegeri, era mortal".
Am avut alegeri europene şi domnişoara Băsescu a ajuns europarlamentar independent, ajutată tot de Partidul Democrat, în care s-a întors imediat sau, ca să-l citez pe Emil Boc, "din care nu a plecat niciodată". Aici trucajul a fost cu pixel oranj.
Am avut criza economică aproximativ o dată la trei luni. Când se apropiau alegerile, criza dispărea ca prin farmec şi Luminiţa (această adevărată "Marianne mioritique") scotea veselă căpşorul la capătul tunelului. Pe urmă apărea o locomotivă a domnului Berceanu şi femeia o lua la fugă, informată fiind că, în zilele noastre, maşinăriile astea ies în decor mai des ca bolizii de formula unu. În momentele neelectorale, criza devenea imediat gravă şi impunea măsuri severe legate de salariile şoferilor din agenţiile de stat.
Am avut o anchetă legată de prestaţia ministerială a doamnei Udrea. Concluziile anchetei nu au reuşit să ajungă de la Parlament la Parchet, dar decizia de neîncepere a urmăririi penale a ajuns de la Parchet la Parlament chiar în dimineaţa în care era nevoie. Aici trucajul era cu pixel penal. Iar efectele speciale ajută, iată, Procuratura să ajungă la eficienţa pe care şeful statului o cere de atât timp. Această procedură poate fi extinsă şi la nivelul cetăţeanului obişnuit şi onest, care are nevoie de sprijin moral în vremuri de cumpănă. El, cetăţeanul, poate primi anual în cutia poştală o misivă de la Parchet: "Fără să vă cercetăm, am ajuns la concluzia că sunteţi nevinovat". E adevărat, pe vremea lui Derjinski, cetăţeanul era luat direct şi, eventual, i se spunea că, "deşi nu a fost cercetat, s-a stabilit că este vinovat". E adevărat, Derjinski nu a trăit pe vremea când se furau arme din depozitele militare.
Am avut un Guvern Boc, demis, care a condus ţara timp de trei luni cu zece miniştri, ca să se transforme, în final, într-un Guvern Boc legitim, bazat pe aceeaşi strategie care l-a făcut să fie demis.
Am avut un ministru de Interne, Dan Nica, demis şi el pentru că luni s-a spus că a vorbit nedrept despre autobuze, marţi că a crescut nepermis criminalitatea, iar miercuri că umbla fără mănuşi prin nu ştiu ce arhive.
Am avut un inculpat căutat vreme de nouă ani şi găsit exact cu trei zile înainte de alegeri, taman în diaspora din Indonezia.
Am avut parte de analize economice profunde care ne-au arătat că, dacă în America, la baza crizei stau bancherii lacomi şi veroşi, în România, criza se datorează pensionarilor care cumulează pensia cu "salarul".
Am asistat cu toţii la naşterea unui nou partid parlamentar: PIP-ul (Partidul Independenţilor Prezidenţiali) şi la succesul său imediat, respectiv intrarea lui la guvernare. E primul partid din lume cu comunicare politică inversă. În general, politicienii trebuie să convingă că sunt capabili de ceva. În cazul dat e vorba despre politicieni care au avut succes pentru că s-au lasat ei înşişi convinşi să facă ce trebuie.
La finalul acestui an scos din desene animate, ne-am putea întreba dacă vom vedea vreodată cele 18 pagini ale avizului primit de Traian Băsescu în legătură cu filmuleţul. Eu sper că nu. Pentru ca viaţa să aibă farmec, secretele marilor magicieni trebuie să rămână pe mai departe neştiute. Ca şi cele ale ziariştilor români care au vizitat Irakul la momentul potrivit de alţii.
Perspectivele par a fi mai bune. Pentru locul rămas liber în Parlamentul cu o singură Cameră şi cu mai puţini parlamentari, PD-L-ul şi-a desemnat candidatul, alegând între politică şi afaceri.
luni, 28 decembrie 2009
Maşinile noi aduse din UE, scutite de taxa auto dacă sunt înscrise în 2 luni
Persoanele care cumpără autovehicule noi înmatriculate în Uniunea Europeană în intervalul 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 vor fi obligate să înscrie maşinile în ţară într-un interval maxim de 60 zile, începând cu anul viitor, pentru a beneficia de scutire de la plata taxei auto.
Legislaţia în vigoare prevede că autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 centimetri cubi şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule. Prevederile se aplică până la 31 decembrie 2009 inclusiv.
Legislaţia în vigoare prevede că autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 centimetri cubi şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule. Prevederile se aplică până la 31 decembrie 2009 inclusiv.
luni, 21 decembrie 2009
GLUME POLITICIENI
Noile definiţii ale partidelor dupa alegeri: PSD - Preşedinte în Seara de Duminică
PDL - Preşedinte în Dimineaţa de Luni.
Cel mai scurt banc: "Geoana, presedinte!"
Ultima stire:a fost gasit pe baiatul batut de Basescu. El se numeste Mircea Geoana
Culmea somnului: Sa te culci presedinte si sa te scoli prostanac.
Geoana va tine azi o conferinta de presa, pentru a demonstra ca filmuletul in care se bucura si topaie pe scena este trucat.
Dilema electorala a sahistului: Sa iau nebunul sau pionul?
Geoana a primit doua daruri de la Mos Nicolae: seara un vaporas si dimineata un marinar.
Basescu: Vara nu-i ca iarna.
Geoana: Seara nu-i ca dimineata
Ce au facut romanii in timpul mandatului lui Mircea Geoana?
Au dormit!!
Cum se pune la loc dopul la o sticla de sampanie?
Intrebati-l pe Geoana.
Cine este in spatele lui Basescu?
Mircea Geoana, la mai putin de 1 procent.
"Cand te culci cu un presedinte si te scoli cu altul, e clar,
politica e o... femeie usoara."
Ce face acum Vanghelie?
Cauta pe google sa vada ce inseamna diaspora, sa o cheme la ordine.
duminică, 20 decembrie 2009
"GLUME DE FILIASI"
Asta este prima "gluma" a "scumpului" nostru primar (el saracutu a aprobat dar fapte???)
Astea sunt costurile suportate de C+M SI Primaria Filiasi...
Urmeaza ceva interesant ...
GHICI CINE A CUMPARAT ????
Prietenii Primarului in frunte cu Dumbrava Ion fostul primar.
EXEMPLU DE STRADA IN FILIASI :))
Astea sunt costurile suportate de C+M SI Primaria Filiasi...
Urmeaza ceva interesant ...
GHICI CINE A CUMPARAT ????
Prietenii Primarului in frunte cu Dumbrava Ion fostul primar.
EXEMPLU DE STRADA IN FILIASI :))
'TARA ARDE SI BABA SE CEARTA"
SCANDAL PESTE SCANDAL.
Gioana vs Basescu, Antonescu vs Basescu si lista poate continua la nesfarsit dar esenta se pierde in acest balamunc specific noua Romanilor ...
Uitam ca de SFINTELE SARBATORI milioane de romani nu au bani nici de o paine,ca milioane de pensionari nu au bani de 1 pastila.
"va multumim" domnilor alesi ca va "preocupa" soarta noastra a celor care v-am adus acolo unde sunteti acum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)